Dacă performanțele elevilor sunt atât de apreciate, atunci de ce ei sunt atât de umiliți?

Se întâmplă uneori să îți dai seama că lucrurile din jurul tău nu sunt ok. Dar nu întotdeauna, că ne ia morișca asta în care ne învârtim cu toți și care se cheamă realitate imediată. De data aceasta vreau să vorbesc despre elevi. Cred că noi, adulții, și în special profesorii au o dublă măsură cu care îi privesc pe elevi: pe de o parte se laudă cu performanțele tinerilor la competiții. E foarte bine ca tu, profesor, să spui: uite, elevii mei merg la olimpiade, obțin premii, etc, etc… Pe de altă parte, profesorii îi consideră pe elevi cetățeni de categoria a doua și îi umilesc constant; atunci nu mai sunt elevii mei, sunt elevii școlii, ai părinților, ai oricui, dar nu ai lor.

Da, știu: să nu generalizez, nu toți sunt așa, există excepții, șamd. Dar să vă povestesc două faze reale de la care am tras concluziile de mai sus.

Într-o zi mă duc la un mare colegiu, să vorbesc cu o profesoară. Am convenit să o aștept la cancelarie, într-o pauză. Mă duc mai devreme cu cinci minute, că așa se cade. Se sună de ieșire și încep să vină profesorii la cancelarie. Eu, pe hol, cuminte. Cei care mă cunosc știu că nu sunt prietena tocurilor și a hainelor office. Prin urmare, unii profesori m-au confundat cu o elevă. Iar aici au fost două tipuri de abordări: unele cadre didactice m-au întrebat pe ton normal cu cine am treabă – și le-am răspuns politicos, fără să le zic în ce calitate sunt eu acolo; alți profesori mai, mai că voiau să mă arunce de pe scări, fiindcă eu vedeam din hol în cancelarie (dintr-un anume motiv, ușa rămânea deschisă) – pe lângă tonul răstit cu care mi s-au adresat sau sprâncenele ridicate a iritare, o tipă destul de tânără a simțit nevoia să se ridice de pe scaun și să închidă trântind ușa de la cancelarie, nu înainte de a-mi arunca o privire acuzatoare. Femeia nu făcea nimic deosebit: era pauză și mânca și ea ceva ca tot omul. Tot așteptând acolo, am observat că elevii care treceau prin fața cancelariei erau atenționați că au greșit culoarul/intrarea: aceea era intrarea profesorilor, nu a elevilor.

A doua întâmplare e mai recentă și e la distanță de cam un an de la prima. Mă duc la un mare colegiu cu juniorul la un concurs. Intrăm în hol pe intrarea principală. Ni se spune că nu e acolo, că e deschisă intrarea laterală. Ok. Mergem pe laterală, ajungem în curtea interioară. De acolo erau două-trei uși deschise, nicio hârtie cu indicații, eu nu știam pe unde să o apuc, juniorul nici atât. De la un capăt al curții, cineva ne indică o ușă. Intrăm. Vedem scară în sus, scară în jos, nicio indicație, o luăm la întâmplare. Ajungem la clasa unde se susținea concursul. Ghici unde era aceasta? La stânga intrării principale! Adică am înconjurat toată clădirea doar pentru că un director a spus că nu e voie să se intre pe acolo. Am ieșit pe unde era mai aproape, întrebând, retoric, de ce elevii sunt considerați cetățeni de categoria a doua. Femeia de serviciu, care oricum nu avea nicio vină, (ea ne-a trimis unde i-a zis șeful), și-a cerut scuze de vreo sută de ori.

E minunat când elevii fac performanță, profesorii se laudă cu ei pe toate wall-urile virtuale; fiindcă, de fapt, se laudă pe ei înșiși. Însă de când elevul intră în școală este supus unor umilințe constante. Intrarea separată este doar una dintre ele și arată clar că școala nu este centrată pe elev, ci pe a mângâia orgoliile unor cadre didactice. Ne revoltăm când citim cum erau negrii trimiși în locurile din spate din autobuze sau în hoteluri speciale în anii 50, dar fix așa îi tratăm pe elevi: discriminându-i, umilindu-i și învățându-i să-și „știe locul”. Apoi ne mirăm că nu învață, că nu sunt motivați, că nu interacționează, că nu ne respectă. Cum să respecte astfel de oameni? Și de ce ar face-o?

Probabil că nu voi intra niciodată în învățământ. Dar în realitatea utopică în care acest lucru s-ar întâmpla, desființarea intrărilor separate pentru elevi și profesori ar fi o prioritate. Vrem ca elevii să devină adulți responsabili? Atunci să nu-i tratăm ca pe niște ființe inferioare.

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.