Aventuri în Hexagon (5): Motanul Încălțat e aproape obez

Nu e o glumă, vi-l arăt în poze. E un pic mai urâțel decât îl țin minte din copilărie, din cărți și diafilme și e cam gras. Cred că e din cauză că nu face mișcare 🙂

Dar, să o iau cu începutul. Zona metropolitantă Lille este plină de surprize. Într-o zi am văzut două locuri apropiate, am dansat pe ritmuri sud-americane și m-am distrat datorită unui „magician” al cărui scop era să facă audiența veselă (și i-a reușit de minune). La Ferme d’en Haut este o fostă fermă, transformată în spațiu cultural. Au un loc unde artiștii pot expune, spațiu de activități diverse, locuri de cazare pentru artiști și chiar și un mic bar cu maxim 20 de produse în meniu (care se închide la șase seara).  Am ajuns acolo datorită unei orchestre internaționale, anunțată pentru a încânta publicul. Iar artiștii nu s-au dezmințit: i-au pus în mișcare pe francezi cât timp a durat spectacolul. Dovada, mai jos. Tot acolo am văzut lucrările unui artist care s-a jucat cu roți de bicicletă, cu rachetă și cu minge de tenis și cu alte lucruri, într-o manieră cel puțin interesantă. Mie mi-a plăcut.

După ce spactacolul de la Ferme d’en Haut s-a terminat, am mers la Chateau de Flers, un castel de mici dimensiuni, cu o istorie de peste trei secole și o arhitectură flamandă. Acolo era spectacol cu un magician pus pe șotii. A făcut scamatorii pentru toate vâstrele și pentru toate gusturile, a dat acadele copiilor, a dat fructe „asistenților” din public… Oamenii participă în număr mare la evenimentele din weekend, mai ales la cele de duminica. Cum magazinele nu sunt deschise în ultima zi a săptămânii, francezii care nu vor să stea acasă și să se uite la televizor au de ales între diverse evenimente culturale și artistice. Poate părea ciudat că ești „obligat” să te distrezi, dar cred că este o abordare corectă; mi-ar plăcea să văd așa ceva și în România. Cele două evenimente la care am participat au fost gratuite; nu toate sunt astfel, dar există variante pentru orice buzunar. Iar gratis nu înseamnă mai puțină calitate, ci doar abilitatea unor organizații (de orice fel ar fi acestea) de a obține finanțare din altă parte pentru proiectele lor.

Ca să revin de unde am plecat: pe Motanul Încălțat l-am întâlnit la ieșirea din Chateau de Flers. Stătea acolo, serios, etalându-și cuibotele roșii și amintindu-mi de una dintre cele mai frumoase povești pe care le-am citit în copilărie.

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.