Aventuri în Hexagon (2): O altă față a orașului

A doua zi dimineață aveam clar stabilite niște treburi de rezolvat (după peripețiile primei zile în Lille) pentru a-mi completa dosarul legat de cameră. Primul lucru: să fac procesul-verbal de luare în primire. Am căutat femeia de serviciu, a venit, a completat documentul, mi-a spus că îl duce ea la birou, să nu-mi fac griji. A deschis fiecare ușă, s-a uitat sub saltea, sub birou, sub scaun, în frigider, a verificat întrerupătoarele și dulapurile, geamul și draperia. A bifat la fiecare obiect în parte starea în care se află acum și va face același lucru și la plecarea mea.

Privesc pe fereastră și văd o imagine familiară; îmi ia câteva secunde să-mi dau seama. Nu, nu sunt tomberoanele din fața clădirii, ci mașina de pe alee: e o Dacia Stepway, care a adus o tânără la cămin. 🙂 De altfel, aici sunt multe Dacii; cele mai multe: Stepway, Lodgy și Duster.

După ce am terminat cu prima chestiune, am plecat în căutarea unui birou pentru a încheia o asigurare. Am ajuns prea devreme (se deschidea la 10.00), deci ne-am mai plimbat prin zonă. Peste tot este mult verde și o limitare a tipurilor de materiale și culori folosite în construcții, astfel că totul arată unitar și cu bun-gust. Locurile de joacă pentru copii sunt îngrădite, cei mici se pot juca în siguranță.

Descoperim un Auchan și ne gândim să umplem timpul cumpărând cele necesare. Am decis de acasă ca unele lucruri să nu le pun în bagaj, ci să le cumpăr de aici. Cam cât costă produsele în Lille vedeți pe bonul de casă. Unele prețuri sunt ca la noi, altele sunt ceva mai mari. Dacă ai timp și răbdare – mai ales răbdare, fiindcă acel Auchan este imens, pe două niveluri – poți cumpăra produse ieftine și ok calitativ.

Trece (mult) de 10, plecăm spre biroul de asigurări. E într-o librărie și mai că-mi vine să mă opresc la cărți, dar îmi aduc aminte de programul biroului de contabilitate din clădirea M, iar asta mă face să grăbesc pasul. Mi se cer mai multe documente în copie; evident, trebuie să caut un copiator. Îl găsesc în Auchan, la biroul de servicii post vânzare. Mă întorc cu copiile, plătesc 34 de euro și gata. Mă întorc în campus, duc documentele, plătesc prima lună de cazare și garanția (a cărei valoare e cât o lună de cazare), apoi răsuflu ușurată: prima bătălie cu birocrația din Franța a fost câștigată!

Drept răsplată ne facem o salată și apoi plecăm spre facultate. Vrem să cercetăm un pic, înainte de testul de a doua zi. Facultatea este impresionantă prin dimensiuni și prin claritatea indicațiilor. Diana îmi spune hotărâtă: „Am ajuns unde trebuie.” Era cealaltă parte a monedei, de care aveam mare nevoie după alergătura și frustările de până atunci.

Ne plimbăm prin facultate cam jumătate de oră, după care ne ducem spre centru. La ieșirea din stația de metrou Gare Lille Flandres, orașul ni se dezvăluie într-o altă lumină: agitație, terase pline, clădiri frumoase, lucrări de construcții, lume multă. Pornim la pas pe străzile generoase. Căutam un parc, nu era oră de vizitat muzee, dar am ajuns în Grand Place. Atmosfera este plăcută și pentru mine cumva familiară. Multe din clădiri seamănă cu cele din Bruxelles, doar că aici totul este mai mare: clădirile, piața, bulevardele. Dar, spre diferență de capitala Belgiei, francezii din Lille nu au un Manneken Pis și nici sute de turiști care să facă poze în același timp în Grote Markt.

Am admirat mai multe clădiri istorice, dar foamea și curiozitatea ne-au dus într-un bistro… american. Burgerii buni, prăjiturile yami, prețurile… am zis că vom mai mânca o dată acolo la plecare.

Seara coboară repede peste oraș, iar noi neîndreptăm spre campus. Deși suntem în centru, pe trotuare apar tot felul de grupuri care te fac să te simți nesigur. La metrou sunt tineri care cerșesc, îmbrăcați bine și care doar stau cu mâna întinsă. Sunt majori, ar putea munci… probabil va trebui să vorbesc cu un localnic ca să înțeleg fenomenul.

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.