De multe ori ni se întâmplă lucruri care par să aibă cauze diferite. Însă, privind situațiile la rece, doar rațional, nu și emoțional, ne dăm seama că multe dintre situații aparent diferite au o cauză comună: lipsa de educație. Am vorbit, de curând, cu o mamă care își jelea fiul dispărut prea repede dintre noi. Povestea este una de o tristețe cum greu poate fi înțeleasă. Deși este vorba despre un caz mediatizat îndelung, m-a surprins un detaliu pe care mama îndoliată mi l-a spus:

Șoferița vinovată de accident, care atunci era băută și a condus fără permis, a doua zi după nenorocire se plângea că în pozele făcute de anchetatori arată mult mai rău decât în realitate. Este strigător la cer să auzi așa ceva. La 24 de ore după ce ai luat viața unui om rupându-l, la propriu, în două, tu te plângi despre cum ai ieșit în  planșa foto a accientului?!

Discuția de acum câteva zile m-a făcut să mă gândesc la o altă situație. Similară, cumva, fiindcă este vorba tot despre un accident mortal. Cred că vă amintiți cu toții de cazul băiețelului care a murit călcat de autobuz, la 1 Mai (detalii găsiți aici). Am citit dosarul penal și m-am cutremurat. Accidente am văzut în acești ani de presă cât să nu le mai știu numărul. Dar factorul determinant în acest caz, al  copilului, a fost o vină colectivă: a greșit șoferul, fiindcă nu a gândit preventiv, dar a greșit și mulțimea care s-a înghesuit la ușa autobuzului ca la pomană. Din păcate, nu cred că cei care au fost martori la această tragedie sunt conșienți că poartă o parte din vină. Probabil au mers acasă și au vorbit cu rudele, prietenii, vecinii și cu alții despre grozăvia la care au luat parte. Probabil au descris (poate au și înflorit) unele detalii morbide despre scena accidentului. Apoi, a doua săptămână, sau a două lună, s-au înghesuit la fel la ușa autobuzului, fără a învăța nimic din ceea ce au provocat. Instanța a spus că și mătușa copilului a fost vinovată. Eu cred că un copil de 17 ani nu avea puterea să oprească un puhoi care venea din spate, dar aceasta este doar o părere personală.

Azi am discutat cu un cadru didactic despre cum o mamă a venit la școală, să vorbească despre situația copiilor ei, fiind în stare de ebrietate. Despre copiii ei… cei mai mulți sunt repetenți și toți sunt vai de capul lor.

Situațiile de mai sus doar câteva exemple care, aparent, nu au niciun punct comun, care s-au întâmplat în părți diferite din țară, dar care conturează un tablou dezolant al carenței educaționale. Și nu mă refer aici, după cum cred că v-ați dat seama, la educația tradusă în note. Mă refer la educația pentru viață, pentru societate, la cea care ne poate ajuta să evoluăm și fără de care riscăm să devenim o paria în comunitate. Cine este vinovat pentru că tânăra nu conștientiza ce faptă gravă a comis? Sau că oamenii nu știu să aștepte civilizat la rând? Sau că o femeie iubește mai mult băutura decât proprii copiii? Noi toți. Pentru că tolerăm lucrurile mai mici care se întâmplă lângă noi și peste care trecem cu ușurință, preferând a fi ”buni” pe termen scurt, în loc să ne gândim la viitorul nostru și al copiilor noștri. Trecând cu vederea lucruri ce nu par atât de grave, dar care se ”sparg”, iată, provocând adevărate drame. Și nu în ultimul rând, girând pentru reprezentanți de slabă calitate, care au făcut din educație o Cenușăreasă a țării, dar care au împărțit cu nemiluita pomeni electorale direct de la Guvern, ”pe persoană fizică” și pe culoare politică. Nu trebuie să mă credeți pe cuvînt. Cei de la Expert Forum au făcut o chestie super-deșteaptă, care arată, fără tăgadă, că banii se dau pe ochi frumoși. Pe ochi politici frumoși. Iată harta clientelismului politic. Intrați pe pagină, dați click, jucați-vă și nu uitați că toate astea ni se trag de la lipsa de educație!

About The Author

2 Comments

  1. Am asistat la judecarea cauzei… La elucidarea corecta a ei, fara discutie contributia esentiala a avut-o excelentul domn judecator Cristian Barjovanu, dar si unul din martori, cu pregatire in domeniul ingineriei auto. Pana cand si … gloata va fi condamnata, sa punem mana pe carte si educatie religioasa, temeinica, daca mai mult nu ne ajuta mintea…

  2. E foarte complexa pricina asta a rationalitatii/irationalitatii sau, altfel formulata, a educarii.
    Acum 70 de ani era macel in Europa, acum 300 era obisnuinta ca mari populatii sa fie recrutate in razboaie.
    In acesti ani se bombardeaza, se mineaza, se invadeaza, se decapiteaza, se taie maini, se ard animale vii, oameni vii, se baga in pamant si li se promite ca le va fi excelent fara trup. Si societatile umane exista, pe cam aceleasi inradacinari, de mii de ani. Educatia e proces continuu, cu zone de lumina, penumbre, umbre. Filozofii s-au tot intrebat despre natura umana. E foarte complicat sa educi pentru viitor, ca sa folosesc eufemism.
    Acuma cu vina comuna de care scrii, ce inseamna ”vina”? Dar ”a tuturor”? Cata? De ce fel? Fata de ce repere?
    Cu mai multa informatie e mai multa reflectie, spirit critic.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Close