sursa foto: dsclex.ro

Cred că a fost declarația zilei în presă: ”doar 7% dintre școli au autorizație cu privire la protecția contra incendiului”. A spus-o chiar Sorin Câmpeanu, premierul interimar. Și toată presa s-a inflamat. Am auzit de foarte multe ori, în acea seară ”nu e posibil așa ceva”, ”de neconceput”, etc. Dar nu am auzit pe nimeni care să întrebe ”de ce?” Dincolo de șocul procentului, trebuie văzut exact cum s-a ajuns aici. Și nu, nu mă refer la a începe cu etichetarea gen ”hoți”, ”nenorociți”.

În primul rând, trebuie să ne dăm seama de nivelul investițiilor din învățământ. Am vorbit cu un specialist în domeniu și mi-a explicat că ceea ce s-a construit după 2006 a avut nevoie de aviz și autorizație, fiindcă legislația în domeniu a fost schimbată atunci. Dar pentru nicio unitate din țară, construită înainte de 2006 și care, mai apoi, nu a suferit modificări structurale, nu este obligatorie autorizația. Și-acum, gândiți-vă câte școli, grădinițe sau licee au avut parte de modificări structurale după 2006. Când a ”duduit economia” s-au ridicat multe clădiri noi, dar nu toate au ajuns a fi date în folosință, iar elevii au rămas să învețe tot în școlile vechi. Aici mă refer la ceea ce se întâmplă la nivelul întregii țări.

Mai apoi, dacă o unitate depune un dosar pentru a obține o autorizație de acest tip, poate dura și trei ani până la obținerea efectivă a autorizației. Mi-a povestit recent cineva cum era trimis, periodic, după încă un act și încă unul, ca să fie completat dosarul. Și mai trebuia să facă o modificare, și tot așa. Și, după ce a completat (într-un final!) dosarul, a mai așteptat câteva luni să primească autorizația. Și totul costă cam 3-4 mii de lei. Prin urmare, dacă sunt primari, directori sau privați de bună-credință, nu înseamnă că sunt și autorizați, fiindcă depinde de când au început  să se preocupe de această chestiune.

Și mai e un aspect neclar în declarația lui Sorin Câmpeanu. El spune ”școli”, care poate să însemne ”sediu, clădire” sau ”persoană juridică”. Autorizația se dă pentru o clădire. Prin urmare, o școală și o grădiniță care funcționează în același sediu au nevoie de o singură autorizație, în timp ce o unitate de învățământ mai mare, cu mai multe corpuri, va avea nevoie de autorizație pentru fiecare clădire în parte.

În concluzie, da, sunt și cazuri de rea-credință și neglijență, dar nu înseamnă că sunt toți la fel. Sper ca tot ce s-a întâmplat în ultimul timp să ajute la perfecționarea legislației în domeniu. Nu e normal să întocmești un dosar de acest tip în ani, ca apoi, în cazul unui eveniment nedorit, statul să ia mâna de pe tine și să te arate cu degetul, că tu nu ai fost corect. Dacă ia foc un imobil vechi, iar se va aduce în prim plan lipsa autorizației, deși legea nu obligă la așa ceva.

Sper să nu se înțeleagă, din ce am scris mai sus, că disculp pe cineva. Doar cred că este nevoie să căutăm adevărul, dincolo de declarațiile oficialilor.

PS: Pentru cei ca mine, nefamiliarizați cu domeniul: avizul de securitate la incendiu se dă la momentul începerii construcției sau a modificării structurale a unui imobil. Autorizația se dă la terminarea lucrărilor și darea în exploatare a obiectivului.

sursa foto: dsclex.ro

About The Author

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Close